Gabriel Predescu despre industria hoteliera realitatile si tendintele curente

De fiecare cand am o cerere de trainig/conferinta/masa organizata etc imi place sa ma ocup personal pana la cel putin jumatatea evenimentului apoi ramanand in grija altor angajati. De cele mai multe ori duc evenimentul pana la final nelasandu-l in grija altor colegi.
Am in grija acel eveniment de la ofertare, la aranjamentul salilor, la aranjatul coffe brake-ului, servire tot.
Imi intra o cerere de conferinta cu coffe brake si pranz 16-20 persoane. Foarte simplu. Dau telefon, vorbesc cu doamna, inteleg ca vrea un pranz rapid si satios, bufet suedez pe platouri sa se serveasca lumea, satios si imi da bugetul. Restul detaliilor–totul ok.
Dau ordinele necesare la bucatarie si formam gustarea rece din cateva salate grecesti, cateva bulgaresti, si cateva platouri cu gustare ardeleneasca (mai e nevoie sa scriu– sunculita, slanina, carnat, cepa verde etc). O gustare rece excelenta atat prin imagine cat si prin preparate. Beton
Gustarea calda e formata din gratare de peste, porc si pui, pe platouri cu garnituri aferente de cartofi taranesti (bacon si ceapa), orez salbatic si legume la tava. Nelipsitele salate de sezon si ceva muraturi.
Desertul din clatite cu diferite umpluturi si papanasii erau piesa de rezistenta.
Mi-a acceptat imediat oferta si desfasuratorul trainingului spunand ca totul e perfect.
In prima zi a trainingului am verificat sala de conferinte, aparatura etc totul era perfect. Am verificat aranjamentul coffee braku-ului — perfect. La bucatarie aveau tot ce le trebuie pentru masa care urma sa se serveasca la ora 12. In definitiv 16 persoane sunt nimica toata.
M-am bagat in birou si mi-am notat ca la 11:30 sa verific aranjamentul platourilor si preparatelor.
Pe la 11:30 ies din birou sa ma duc sa verific.Pe holul receptiei vreo 4-5 fete care imi iau putin ochii; inalte, foarte dragute, foarte bine si cu bun gust imbracate, machiate discret…nu imi permit niciodata mai mult de un “sarut mana” si trec de ele. Observ afara inca vreo 2-3 dupa acelasi tipar. Putin distrat si totusi cu intrebarea “ce cauta atatea fotomodele aici” in cap merg la primul ospatar: “ce e cu fetele alea? ai ceva masa la liber?” la care el : “nu sefu. sunt de la conferinta. la 12 au masa dar au iesit mai devreme sa fumeze.nu ati vazut?! numai fete si toate arata bine”. Ma uit la el. Avea in mana un platou ardelenesc plin de slanina si carnat afumat, ceapa, cas de casa etc. Ma uit inspre standul de mancare; era ultimul platou de dus. Mi-am dat seama ca nu va manca nimeni nimic. Ma duc la bucatarie. Cefele de porc sfaraiau pe gratar. Spun repede ca la gustarea calda sa fie altfel proportia intre porc/pui/peste.Mult peste si mult pui. Realizasem deja ca am gresit meniul si ca saracele fete nu vor manca nimic. Mi se intrepantrundea ideea unui training ratat si ca imi va face reclamatie si doamna. Degeaba am comanda ferma semnata; doamna a luat ce i-am vandut eu. Ma agit putin si ma duc sa fumez. La finalul mesei ma intalnesc cu puhoiul de fotomodele pe hol. Merg linistite cu cate o apa in mana spre sala de conferinte. Ma duc in restaurant si observ ca nu mancasera nimic in afara de peste, putin pui si salatele. Ma simt vinovat. Pe hol ma intalnesc cu doamna “foarte bun meniul. foarte gustos si bun” spus cu dreptate si nu la misto. Dansei i-a placut si a mancat. Ma simt putin mai bine. Macar organizatorul e nemultumit. Ma hotarasc sa schimb meniul pe a doua zi desi aveam o alta comanda ferma. Vorbesc cu doamna care spune ca pot sa fac ce vreau atata timp cat o sa fie bine. Imi e, de multe ori groaza cand un client imi spune “ne lasam pe mana dumneavoastra”. Vorbesc la bucatarie. Ieri a fost a doua zi de conferinta; la pranz oate fotomodelele mancau. Si doamna. Si chiar mancau. Dupa pe hol doamna : “excelent si azi! mai bine ca ieri ca au mancat si fetele”. Stiam ca mai bine ca ieri; i-am explicat si a fost de acord cu mine de ce a fost asa meniul in prima zi; nimeni nu imi spusese ca sunt numai femei.
Vor avea conferinte/trainiguri din 3 in 3 saptamani. La noi si la meniu vom face “ce vreti dumneavoastra”.
Cei care ma cunosc: va dati seama cat am ras dupa ce mi-a trecut agitatia?!? Gustare ardeleneasca la fotomodele…:) Nu stiau cum sa aleaga de pe langa doar castravetii si ardeii. Mai lipsea sa le dau si o palinca d’aia buna d’a'me.