Gabriel Predescu despre industria hoteliera realitatile si tendintele curente

La asta chiar nu ma asteptam.Niciodata.
De vreo 10 ani am probleme cu genunchii…grave. Ligamente si tendoane ciupite, dizlocari si altele. Cu o singura exceptie, in toata cariera, desi aveam perioade cu dificultati in urma leziunilor (sucit pe strada, lovit de pat, alergat ca prostul, si altele) nu se simtea prea mult; in sensul ca mergeam afectat, dar nu m-a impiedicat niciodata sa merg la birou (cu o exceptie pe care o sa o detaliez).Mergeam la birou si nu ma mai miscam de acolo si tot felul de d’astea desi aveam dureri mari sau nu mergeam bine. Exceptia a fost cand, in urma unei partide de fotbal sustinute pe terenul de la Rimini(hotelul din Cluj) a trebuit sa port o orteza de sus pana jos pe picior. Nu puteam conduce, aratam si mergeam chiar ca un invalid. Trebuia sa stau asa vreo 20 de zile. Dl Fatol, caruia ii multumesc pentru multe lucruri (cariera si in multe cazuri ca si cel de fata intelegere) a inteles mai mult decat ma asteptam eu vreodata situatia. Nu numai ca a inteles dar cand eu am decis ca vreau merg la lucru ca nu mai puteam sta prin casa a zis ca e ok sa merg daca eu vreau chiar daca merg cu orteza si arat ca un invalid.Mi-a creat toate conditiile pentru a ma recupera cat mai repede, pentru a putea sa lucrez si sa ma deplasez cu piciorul asa, chiar am avut sofer (asta pana m-am ambitionat si conduceam asa).
Am mai avut perioade grele datorita sanatatii care interfereau cu munca. Dar cea mai lunga a fost cea mai sus exemplificata. Am mai avut o problema (sau 2) pe cand lucram la Athos nu m-am putut duce la birou o perioada mai lunga (tot asa ceva 20 zile). La fel Dl.Poienaru, nu numai ca a inteles ci a fost alaturi de mine mereu, m-a sustinut din toate punctele de vedere. A fost langa mine la propriu si la figurat din toate punctele de vedere. Imi aduc aminte cum radeam amandoi in curte la “militar”…a fost superb, nu am cuvinte pentru a multumi.Ar fi fost greu rau fara dansul atunci cand am fost la “militar”…si fara altii, dar din punctul de vedere al sefului.

In fine…ideea e ca mi-am rupt genunchiul de tot.De cateva zile numai de el ma ocup. O carca de bani si de vesti rele. E grav. Tendonul de tot, ligamente de tot. Se pare ca va fi nevoie de doua operatii consecutive. Pana la urma ma vor repara la un nivel acceptabil si chiar voi putea face miscare.
Dar, ceeace e foarte ingrijorator pentru mine…voi fi “legat” de pat aprox 4 saptamani. Apoi inca minim 4 saptamani cu orteza de sus pana jos, mare si fara sa pun piciorul in pamant. Ceeace se traduce in 2 luni fara sa pot merge nicaieri. Si cand zic nicaieri nu ma refer ca nu voi putea merge la birou sau mai stiu eu unde…nici la magazinul de la colt…cu carja in ultimele 2 saptamani din a doua luna. Dupa care urmeaza o perioada de aprox 2-3 saptamani de prima recuperare. Care inseamna multe ore pe zi si dureri mari, disconfort, nervi si sunt convins lacrimi(desi sunt foarte rezistent la durere). Cu alte cuvinte nu voi putea lucra vreo minim 3 luni. Nici mama nu m-ar plati daca i-as fi directorul ei, ca pe timpurile astea sa stau acasa!
Peste trei luni imi caut la modul “pervers” de lucru….ceeace e iar naspa. Dar avand in vedere ca nu sunt chiar prost sunt convins ca lucrurile se vor rezolva intr-un fel sau altul (e un motto al meu).Oricum o sa pot sa merg bine, nu o sa mai am dureri, o sa ma pot angaja in sala…ospatar, sef sala si alte d’astea.
Pana atunci o sa lucrez din pat…meniuri, inginerii, fluxuri…poate termin si cartea de scris…
Va pup. Peste trei luni ne auzim pentru oferte de munca (desi nu m-ar deranja discutii premergatoare de acum).
Normal ca o sa mai scriu pe blog…va dati seama ce plictiseala o sa ma manance.

UPDATE: voi putea lucra