Gabriel Predescu despre industria hoteliera realitatile si tendintele curente

Ma gandeam sa scriu 2 sau 3 posturi in aceeasi zi sau maixim azi si maine pe subiectele pe care le voi dezbate mai jos…dar mai bine un articol putin mai lung. Oricum vreu sa scriu doua analize: una ceva de genul “de ce trebuie sa fie servirea rapida rapida in club sau pe terase” si 2 sa continui despre “cultura restaurantelor”

Am fost la Ploiesti pentru reuniunea de 10 ani de la absolvirea liceului. E tot un tip de turism. A fost excelent, mi-am incarcat bateriile si mi-am adus aminte de o gramda de lucruri. Fostii mei colegi sunt senzationali si mi-ar placea sa facem astfel de intalniri mai dese. Diriga si Profa de sport au fost senzationale. Mereu am simtit ceva special pentru Profa e sport si acum am mai aflat un motiv (nu numai ca jucam eu baschet si altele) si sentimentul e reciproc. Ii multumesc pentru tot. Diriga e superba.

Ce am vazut la Ploiesti…cu ochiul meu de om din turism, de om care traieste in comert si care face comert: cea mai mare evaziune fiscala, martor la 2 talharii, o cultura a restaurantelor cum nu cred ca va fi vreodata in Cluj/Ardeal, un concept de club cum nu am mai vazut in RO (eu nu zic ca nu mai exista dar in RO eu nu am mai vazut asa ceva). Pe rand..

Evaziunea fiscala: am fost cu alte 2 persoane sa luam pranzul la un restaurant “la KM”. Un restaurant pe care il stiam din clasa a XII-a, intro zona plina de restaurante (cred ca sunt cel putin 12 pe aceesi strada), un restaurant bun cu oarecare renume in Ploiesti. Inauntru, sus, era un botez, plin de lume. Jos inauntru, la fel plin, nu era eveniment ci pur si simplu. Pe terasa abia am gasit masa. Totul full si asta la ora 15. Am comandat, am mancat. Lumea manca, bea, se facea consumatie. Ce e de remarcat: preturile foarte mici (repet, intr-un restaurant frumos, dragut si cu renume) de genul 6.5 lei ciorba de burta + 1 leu smantana + 0.5 lei ardeiul (painea e gratis), un piept de pui cu garnitura la alegere=11 lei, o apa plata 4 lei iar media de varsta a consumatorilor era de peste 35 ani, venituri medii — sau cel putin eu asa am vazut. Ieftin. Ospatarul isi facea treba bine. Inainte sa cerem nota, s-au ridicat si achitat 4 mese in raza mea vizuala apoi s-au ocupat imediat. Cerem nota. Aceasta vine sub forma unei note de mana, fara nici o serie, stampila sau altceva. Eu: “va rog frumos sa imi aduce un bon fiscal pe nota asta stampilat ca imi trebuie pentru decont”– nu ca mi s-ar face decont pe mesele servite in vacante dar este un tertip al meu pentru a primi bonul fiscal din care vad de obicei rulajul, daca bat sau nu in casa etc. Imi aduce un bon fiscal care la ora 16:37 cand l-a adus era bonul nr.2 !! Doar 1 nota batuta in casa pana la mine. Pe langa asta, pe bon scria ca si produs : masa servita x 66 lei. Eu stiu ca trebuiau sa fie toate produsele servite. Am ramas masca, am platit si am plecat. Am ramas mut de cata evaziune fiscala.
Ma duc sa imi cumpar o curea dintr-un magazin gen Mall. O gasesc, ma duc cu ea la casa. Se uita vanzatoare, imi spune suma (ieftina ca e criza), ii dau banii si astept. Imi dau seama ca nu are de gand sa imi dea bonul si normal “se poate va rog un bon fiscal stampilat ca trebuie sa decontez”. Se uita mirata la mine, porneste casa de marcat (era oprita din buton) si imi da bonul fiscal nr.1. In fata mea mai vanduse 3 produse.
La clubul unde am ajuns aveau o singura casa fiscala, la intrare dar nu bateau absolut nimic pe ea.

Talharii: Duminica dimineata merg cu un prieten in “Obor” sa cumpere porumb si grau pentru porumbeii lui (e un mare columbofil). Eu ma uitam cum el tine de un sac si vanzatorul toarna cu “dubla” porumb. Langa ei, un tiganus d’ala cu carutul “sefu’ hai sa te ajut si bagam sacii in carut sa-i ducem la masina — 2 lei”. In timp ce si tiganusul (nu avea mai mult de 10 ani) tine acolo de sac incerca sa bage mana in buzunarul vanzatorului. Nu imi venea sa cred si exact cand vroiam sa zic (tiganul era aproape de succes), vanzatorul “ce faci magh vrei sa imi bagi mana in buzunar?! mars d’aci”. Nu l-a lovit, nu i-a facut nimic. Tiganul s-a indepartat si de la cel de langa a luat o punga cu mazare. Eram uluit. In timp ce mergeam cu prietenul meu printre tarabe pline cu vechituri, in fata noastra o doamna la vreo 55 ani mergea linistita cu geanta pe umar. Geanta mare cat un ziar. Un tiganus, la fel mergea in spatele ei si din cand in cand mai desfacea putin din fermoar si incerca sa cotrobaie pe acolo. M-am speriat. Am inteles apoi de ce trebuie sa te abtii in a lua atitudine. Mi-a explicat prietenul meu ca acei tiganusi mici sunt supravegheati de altii mai mari care intervin foarte hotarat in caz de vreo problema. I-am dat in grija banii mei cat timp ne mai plimbam el fiind mai “experimentat”. Am scapat fara nici o furaciune — in afara de domnisoara care ne-a vandut 7 mici si 2 cola si nea cerut cat 9 mici si 2 cola.

Cultura restaurantelor: am mai scris despre diferentele dintre consumatorii din sudul tarii si cei din Cluj/Areal. Am facut chiar un mic studiu de caz. In Ploiesti exista o strada, ii spunem noi — La Km, unde si pe dreapta si pe stanga sunt numai restaurante. Cu specific international, romanesc, pizza, italian etc. Sunt peste 12 lejer. Exista acolo un fel de lant de restaurante “Da Vinci” (in unul din ele — cel mai smecher — am avut noi masa) denumite 1, 2 ,3 dar care nu respecta acelasi concept. Sunt diferite ca si preparate, ca si programe ca si design. 2 din ele la KM, 1 prin centru. Lumea iese la restaurant! Chiar daca numai pentru 1 apa — in general 4 lei, sau o ciorba 7 lei cea mai scumpa. Dar lumea iese. Se iese la plimbare si se opreste la cate un restuarant. Sunt restaurante dragute, lucrate cu bun gust chiar daca cu materiale ieftine. Da. Se pot face lucruri frumoase cu bani putini. Iar preturile nu mai zic. Pe langa toate astea, fiecare restaurant are fiferite mecanisme la indemana pentru a fideliza clientii. Dau explemplu unuia: formatie live care chiar daca suntem in Ploiesti (patria tiganilor si a hotilor) nu canta manele — muzica usoara, Dan Spataru, Catalin Crisan, Zaraza etc si internationala. Si suna foarte bine. Pe langa asta, solista (era o ea) nu statea acolo pe scena; se plimba printre mese, fara sa deranjeze, fara sa cerseasca cinste. Facea show. La fel toti ceilalti din formatie. Ei nu se plimbau printre mese dar acolo unde stateau faceau show — dansau si ei, radeau se distrau. Apoi au venit 2 fete si 2 baieti care au dansat mai intai ceva dansuri mai ritmate gem merengue parca in costumatia necesara. Apoi dans sportiv. Apoi adnsuri populare. Senzational. Lumea manca, bea, ii aplaudau. Spectacol. Asa e pe fiecare resturant aproape. Poate ca si de aceea iese lumea. O sa mai dezvolt. Ideea principala e ca din punctul asta de vedere Ploiestiul este mult peste Cluj. O sa dezvolt. A…da… in centru sunt niste restaurante chiar spectaculoase, in case vechi boieresti. Spectaculoase. Ieftine si tot cu spectacole.

Cluburi Ploiestiul nu are. De fiecare data cand am fost acolo, am constat lucrul asta…Dar acum am descoperit ceva deosebit. Ceva ce nu am mai vazut in Ro si nu am auzit sa mai fie undeva. Deci: in afara orasului, pe o sosea de centura sau ceva de genul, la vreo 5 km de oras. Ziua piscina (are dimensiuni de 12m x 17m — masurate la pas) cu sezlonguri faine si cu baldachin, verdeata multa, materiale nu scumpe, nu ieftine dar cu bun gust. Am inteles ca e ceva “mai de fitze”…mai de fitze fata de ce?! In fine ca piscina pe langa dimensiuniel mici ale luciului de apa nu ai ce sa comentezi. Foarte frumos. Cu lumini in apa…putin mai deosebit. Un jacuzzi de maxim 8 persoane. Seara, se strang sezlongurile si in locul lor se pun mese si canapele (din piele sintetica alba), se creaza o ambianta cu lumini si toata locatia devine un imens club. Cu DJ, potai si veverite. Trec peste greselile copilaresti ale managementului care la peste 1000 persoane au doar 6 chelneri si 2 barmani, un bar de doar 5 m lungime si o servire extraordinar de lenta. Trec peste toate astea dar spun ca daca ar face cateva modificari din punctele astea de vedere vanzarea i-ar creste cu cel putin 100% (o sa mai scriu pe tema asta) si spun ca era un loc deosebit. Ceea ce era si mai frumos erau tinutele: atat de club (gen bamboo) cat si de plaja sau supersimplu. Atat la fete cat si la baieti. Pe cuvant ca m-a impresionat ce am vazut si ma gandesc ca asa ceva in CLuj ar rupe toate normele (dau idei). Ceea ce nu mi-a placut la clubul respectiv si nu pot sa trec ca e si oarecum amuzant…inteleg si zona…am intrat cu mai multe persoane o data, colegii de clasa. Eu am intrat primul bla bla, poate am creat si o anumita impresie, sau lookul meu cu cicatrice, hainele…Bodyguardul de la intrare, pe langa ca era ceva de speriat(mare rau de tot si urat si tatuat) mi se adreseaza direct si hotarat ” Ai pistolul la tine?!” “Nu”. “Ai spray”. “Nu”. Foarte mirat “Cutit?!”…”Nu domne nu am nimic de genul la mine dar ar trebui sa am?! Sa imi fac griji?! Sa ma duc repede sa imi iau?! Imi trebuie?!” El oarecum amuzat dandu-si seama “Aaaa…nu sefu’…am intrebat si IO asa ca prostu sa nu te mai controlez…hai distractie placuta!”

Urmeaza maine sau poimaine sa fac la modul pertinent una din analizele promise in introducere.