Am mers cu cel mai bun prieten sa povestim la o salata si o ciorba la terasa unei pensiuni din Cluj. Stiam ca terasa este frumoasa dar stiam in acelasi timp ca unitatea e destul de afectata de criza.
– Buna ziua, bine ati venit la noi! ne intampina un chelner cu o voce frumoasa, si parca din salutul lui, mimica lui ne-a facut sa zambim sa fim relaxati. — Cu ce ii pot servii pe domni?!
– O apa plata. eu
– O bere fara alcool si meniul. prietenul
– Imediat vin si cu apa si cu berea si cu meniul. din nou modul in care a spus-o a fost foarte placut, la misto putin dar acel misto care nu deranjeaza. Oricum nu avea clienti
Uitandu-ma prin meniu vad preturi extrem de mici (3 lei apa, 7 lei o salata de pui, 7 lei o ciorba, 3.5 lei o cola etc) Mi se face pofta de salata de pui si il anunt pe prietenul meu ca eu voi si manca ceva. Vine ospatarul.
– Eu vreau o salata de pui.
– Aaaa…facem. disparuse ceva din siguranta lui de mai devreme
– Stii ceva vreau si eu o ciorba. zice prietenul meu. Ce imi recomada bucatarul. Ce vrea el sa-mi dea.
– Pai stiti…daca-l las pe bucatar sa va dea el ce vrea, e bandit…si el o sa va dea ce ciorba e mai veche sa scape de ea. Ca doar asa fac astia. a zis asta cu atata naturalete, cu o intonatie si o mimica care ne-au facut sa radem.
– Superb. Superb spus. Si apreciez. Atunci da-mi tu ce ciorba doresti.
– Pai va dau de vacuta cu smantana. O sa va placa.
– Apreciem.
Nu a mai contat ca salata mea nu era completa (ingrediente) ca ciorba chiar nu era deosebita. Am avut grija sa o laudam si sa lasam si un bacsis consistent. Din discutii, observatii, intrebari, ne-am dat seama extrem de repede de greutatile pe care le intampina — lipsa marfa, lipsa tot.
Desi in afara de locatie (terasa e chiar frumoasa) totul era submediu — preparate, ingrediente, marfa, prezentare, farfuriile, tacamurile etc– charisma chelnerului ne-a facut sa ne dorim sa revenim.
Pana la urma este foarte valabila expresia conform careia “nu conteaza produsul atata timp cat ambalajul e frumos” si as mai completa eu, modul de vanzare, prezentare si fair play-ul fata de client
August 2nd, 2010 at 9:29 am
Salut Bogdan!
Nu ne cunoastem direct. Imi place blogul tau si te-am recomandat cu multa caldura colegelor mele de la Horeca.
Referitor la acest articol sunt doar partial de acord. Intr-adevar charisma este foarte importanta, mai ales la cei care au contact direct cu publicul. Inteleg ca te-a facut sa revii. Dar ce te faci daca te duci si nu mai e el acolo? Mai stai sau pleci? De unde stii ca “banditul” ala de bucatar nu a pus si in ciorba pe care o stie chelnerul ingrediente vechi? E foarte periculos si neprofesionist ca lucrand undeva sa dai vina pe colegi sau management ca sa nu mai vorbim de patroni. De pomana ai charisma daca nu o folosesti cum trebuie. Eu daca as fi patronul acestui charismatic chelner l-as da afara instantaneu.
August 2nd, 2010 at 10:08 am
Salut Cristi! Eu sunt GABI! dar nu-i nimic…se intampla.
Poate nu am scris eu articolul in nota in care trebuia. Nu o sa ma mai duc niciodata pe terasa respectiva! Si nu ca e bucatarul “bandit” - intonatia face totul (te face sa razi) ci din cauza ca nu au ce trebuie-nu au ingrediente, nu au preparate etc! Pe chelner nu l-as da afara ci l-as angaja la mine. Repet: poate nota in care am scris nu e cea corecta! El a spus totul sub o forma foarte frumoasa si de gluma nicidecum sa dea vina pe cineva…
August 2nd, 2010 at 11:03 am
Iti sunt dator cu o… bere! Nu am fost atent cand am scris numele. Scuza-ma.
Stii cum e, in gluma se zic lucrurile serioase (adevarate). Ti-e clar ca se intampla exact cum a zis el.