Test si definitie

Fi sincer. Nu copia, nu te ajuta de harta. Fa urmatorul test:
— deseneaza harta europei, nu obligatoriu caligrafic. Fa un cerc. Pune punctele cardinale.
— pozitioneaza in acest cerc/harta Bucurestiul(e clar pentru toata lumea ca e in SE asa cam pe la ora 4 pe cadranul ceasului)
— aseaza in ce ordine vrei tu dar corect geografic in comparatie cu celelalte orase urmatoarele orase: Praga, Londra, Paris, Viena si Budapesta.
Ai terminat?! Uita-te pe o harta. Ai gresit?!?

Presupunem ca ai facut testul…apoi citeste mai departe. E interesant. Si fi sincer cu tine.

Am dat testul asta studentilor mei pentru nota 5. Mai bine ma abtineam. Studentii mei sunt de la anul I, II, III la master la Georgafie. Unul singur a facut corect. Unul singur. Ceea ce e si mai grav e faptul ca nu au facut numai greseala la care ma asteptam (si pe care probail au facut-o multi care au facut acest test acum) ci au gresit flagrant. Rusinos!! Nu imi venea sa cred cand m-am uitat pe lucrari!Jur. Studenti la Geografie. Toti ceilalti au facut in principal aceeasi greseala: au pus Praga mai la est decat Viena. Nu. Au pozitionat-o corect din punct de vedere N-S, mai la nord de Viena ceea ce e corect dar mai la la est. Gresit! Praga e mai spre vest decat Viena. Dar…am gasit Londra sub Paris pe la Lisabona pe undeva. Praga pe la Moscova. Paris la Lisabona si Londra la Viena. Nici nu vreau sa mai povestesc. Sa ma mai uit pe lucrari. Sunt uimit si uluit.

Trebuie sa mai organizez o sesiune de restante. Cine se face de rusine si la asta…gata. Nu mai trece.Nu am cum.

“Definitia” hotelierului, pe langa cele universal accepate si valabile, pe langa cele predate de mine si sustinute inclusiv aici pe blog, pe langa toate definitiile din toate cartile posibile si imposibile…AICI Un spectacol senzational pe care intentionez sa il vad prin 2015 cand mai sunt cateva bilete inca nevandute…Ascultati si cititi cu atentie…cred ca anul viitor imi voi schimba cursul introductiv si intreagul curs pornind de la aceasta definitie. Oricum primul curs va fi altfel…

Romania. Te iubesc

Dar de fiecare data cand merg “afara” imi e rusine sa vorbesc limba romana.
Dar de fiecare data cand munti de gunoaie imi vine sa urlu…la faptul ca la mine in masina, la picioarele pasagerului din dreapta e un adevarat cos de gunoi.
Dar de fiecare data cand vad ce fac altii din tara lor ma gandesc la tine si ma intreb tu de ce nu poti?!
Dar de fiecare data cand vad cum te violeaza toti politicienii, si cum te jefuiesc, si tu esti atat de proasta incat ii lasi nu imi mai arde sa fac dragoste cu tine, sa te alint, sa te curat, sa iti iau haine si genti.
Dar cand vad ca te dai o doamna dar puti a transpiratie imi vnie sa ma duc de la tine…
Cand vad ochii tai frumosi, dar care se lasa inselati de toti ageamii imi vine sa nu te mai salut…

Romania e o femeie foarte frumoasa. Atragatoare cu acel nu stiu ce care te atrage cum atrage becul molia. E superba. Are forme frumoase, are multe de oferit. Lumea vorbeste admirativ in general de ea, doreste sa o cunoasca. Lumea o admira. Lumea o apreciaza.
Dar e proasta. Pe langa ca e proasta e si curva. Si pe langa ca e o curva proasta a intrat pe mana unui peste(pesti) care o exploateaza doar in interesul lui personal lasand-o in curul gol. O exploateaza atat de tare in interesul propriul incat nici purecii si paduchii care o mai locuiesc nu mai au ce sa manace. Pestele asta o poseda de multi ani…de vreo 21 de cand saracuta a scapat de un alt peste si l-a luat pe acesta crezand ca i-a pus Dumnezeu mana in cap.
Desi am doar aproape 30 ani astept sa vad aceasta femeie superba libera de pestii ei. Sau cel putin cu niste pesti care sa o exploateze mai putin in interesul lor si sa o lase si pe ea sa se dezvolte. Poate va scapa o data si o data.

Pana atunci nu imi ramane sa ma bucure faptul ca atunci cand nu sunt in Ro, pot sa vorbesc vreo cateva alte graiuri(atunci cand vreau nu o luati ca pe o regula) care sa ascunda faptul ca as fi Ro. De la restaurant la metrou, la aeroport si avion, de la statul pe banca in parc sau la admiratul unei statui. Sunt mandru ca sunt roman. Ma trag dintro familie veche. Sunt mandru de lucrul asta. Sunt mandru ca strabunicul meu a fost primarul comunei lui si ca a facut in general fapte memorabile pe care eu cand eram copil le auzem de la batranii satului (a ascuns tiganii in padure sa nu-i omoare, etc). Sunt mandru ca tatal meu e eroul al Revolutiei Romane din ’89, ranit grav. Spuneam candva ca daca Ro ar intra in razboi eu unul m-as inrola automat in fortele voluntare.Si multe multe altele.
Acum insa pe zi ce trece sunt tot mai dezamagit…

Relocare?! Tu te-ai reloca?!

Ma intreba de curand un prieten daca as fi dispus la relocare sau chiar schimbarea domeniului de activitate. Am avut o dezbatere de peste 1 ora in care pe langa amintiri — unele placute, altele putin mai placute, am tras niste concluzii, la fel, unele mai placute altele mai neplacute.
Mi-am adus aminte cum am venit in Cluj, fara un leu in buzunar, cum m-am angajat prima oara in domeniu, cum am inceput sa cresc. Am crescut atat eu cat si proiectele mele, realizarile mele, si chiar si esecurile mele. Am construit, am manageriat, am invatat eu, am invatat pe altii, am dezvoltat, m-am dezvoltat. Am pierdut ceva?! Am si pierdut… Si asa ne-am adus aminte de o gramada de lucruri.
Mi-am reamintit ca primul om care a avut incredere in capacitatile mele de a conduce un hotel si care mi-a si dat aceasta sansa a fost Dl. Gheorghe Fatol care la nici 23 de ani ai mei (consiliat de Cami — sarut mana) imi dadea sansa sa conduc cel mai bine cotat hotel de atunci al orasului Cluj. Cu bune si cu rele.Multe bune si multe rele. Cum faceam diferite proiecte si “project based agreement” fara ca dansul sa le stie pe toate intrucat era impotriva ca eu sa lucrez si pentru altcineva.
Mi-am adus aminte de toate proiectele si tampeniile. Primul interviu acordat — emotii si transpiratie…
Mi-am adus aminte de primele zile in Athos. . Cand desi eu veneam de la ceva mult mult mai mare si mai complex aveam oarece emotii. Aici am cunoscut Fam. Poienaru. Familia care nu numai ca mi-a acordat din start increderea in a conduce hotelul dar care m-a primit efectiv in sanul ei. Dl. Ionut Poienaru — meine Fuhrer — mi-a ingaduit sa ma dezvolt cat de mult am vrut eu si am putut; sa iau proiecte, sa colaborez “project based”, sa accept cati studenti vreau eu in practica, sa predau, sa vorbesc liber…si multe multe altele.
Dar in acelasi timp data fiind situatia din toate unghiurile de vedere, intoarsa si rasintoarsa tot tot am tras niste concluzii:
— da, m-as reloca daca oferta din punct de vedere financiar ar fi una buna — restul le fac eu pe parcurs
— da, mi-as schimba domeniul de activiate daca oferta din punct de vedere financiar ar fi una buna

As regreta ceva?!
Da. As regreta ca plec de la ATHOS. De fapt nu ca plec de la Athos ci de langa Ionut Poienaru.
As accepta o oferta in Cluj?! Poate ca da si NUMAI dupa o discutie “cu usile inchise” cu meine Fuhrer — Ionut Poienaru!

Asa ca am raspuns la toate intrebarile…na ca pot sa raspund! 🙂

Organizari si organizatori — mica radiografie

De cand profesez in turism am depasit lejer mia de evenimente organizate. Sunt absolut sigur de asta.Lejer peste 1000 de nunti, botezuri, reuniuni, petreceri, onomastici, conferinte, sesiuni etc. Asa a fost sa fie incat din prima zi in care am lucrat in turism, chiar daca postul era unul atipic, am fost implicat in organizarea evenimentelor. De la “bagh adu farfuriile suport si pune-le pe masa” pana la “cum spuneti dumneavoastra dle Predescu” am trecut prin toate. De la pus tacamuri, facut tacamuri, la covorul rosu trebuie mai in fata, meniul nu are toate culorile necesare si “cum zic eu asa trebuie facut ca beneficiarul ne-a dat mana libera”. Pe langa evenimentele “comandate” am facut si multe evenimente “din proprie initiativa” unde nu exista un beneficiar anume ci insasi unitatea e beneficiara gen 8 martie, 14 februarie, degustari de vinuri, de preparate, petreceri tematice.
Dupa atata timp si atatea evenimente ma bucura in continuare organizarea oricarui eveniment. Imi place sa ma implic, impreuna cu doctorul si maestrul sunt absolut convins ca putem face orice eveniment. Am ajuns oricum la stadiul in care nu mai e nevoie de implicarea mea directa decat in marketing, ofertare, contractare, ca in rest doctoru’ si maestru’ se ocupa de tot. Pentru ca avem incredere unul in altul si pentru ca stim ca toti dam ce avem mai bun indiferent de problemele intalnite.

In tot acest timp am avut contact cu sute de “agentii organizatoare”. Si doresc sa fac un mic clasament.
1) Am intalnit agentii super profi care stiu la fel de bine ca noi, care aveau in vedere fiecare element, detaliu. Care atunci cand vorbeau cu noi vorbeau de la egal la egal, isi dadeau acelasi interes ca noi ca evenimentul sa fie unul foarte reusit si ca nici noi, nici ei, dar mai ales beneficiarii sa nu avem nici o problema. Impreuna decidem “orarul – patternul”, aranjamentele, meniul, absolut tot. Beneficiarul detine absolut tot controlul dar e in permanenta consiliat atat de noi cat si agentia organizatoare. Increderea in ambele parti este egala. Evenimentul este unul extrem de reusit la sfarsitul caruia toti stam la un suc si ne felicitam reciproc. E cel mai frumos caz

2) Am intalnit agentii habarniste dar care sunt constiente de habarnismul lor. Isi dau seama ca organizatorii unitatii sunt superiori si accepta lucrul asta. Nu au idee despre ce si cum trebuie facut dar te asculta. Sustin cu tarie in fata beneficiarului orice idee propui ea habar neavand in definiv exact ce propui. Aranjamentele, orarul patternul, totul trebuie avut in vedere in cel mai mic detaliu si adus la cunostinta tuturor. Ei accepta si te ajuta. Pe parcursul evenimentului, stau “pe langa tine” invata, te intreaba, te ajuta daca le ceri. Evenimentul este iarasi unul extrem de reusit, la final stam toti la un suc unde ei ne multumesc de ajutor si ne mai pun unele intrebari. E un caz frumos. Te intrebi totusi de ce acei beneficiari au mai platit pentru o astfel de agentie. Cu timpul devin agentii cu experienta si ajung in primul caz.

3) Am intalnit agentii habarniste dar care nici nu sunt constiente de habarnismul lor. E cel mai grav. E grav. Sun ingamfate, cu nasul pe sus. Nu au decat o idee de ansamblu de ce inseamna un eveniment, nu vad nici un detaliu, nu ii intereseaza de nimic in afara de ceea ce au ei de facut. “La ce ora sa venim sa punem aranjamentele florale pe masa?!” “Intre 9 si 12” “Oooo pai noi venim la 13…ca nu putem mai devreme” “Daca nu puteti, nu puteti, o sa fie ok si la 13 dar va rugam sa nu atingeti nimic de pe masa; pahare, tacamuri” “Nu ne spuneti dumneavoastra cum sa ne facem noi treaba!” si asa ca stai dupa ei si ii pazesti sa nu atinga nimic. O astfel de agentie mi-a adus candva ceva aranjamente pe masa cu ghiveci cu pamant…sa pic jos cand am vazut. Ii imbarliga pe beneficiari ca ei sunt cei mai tari si unitatea nu stie nimic. Le baga pe gat tot felul de prostii. Numai ei au dreptate. Cel mai rau e cand se baga in serviciile tale. Ei bat in cuie orarul si iti trebuie o gramada de timp sa incerci sa-i lamuresti ca nu e bine!Foarte greu accepta sau nu accepta de loc. Ei stabilesc tot. Nu ar fi nici o problema daca ar face totul asa cum trebuie dar sunt habarnisti. Am identificat 2 solutii: a) le impui clar sa nu interfereze cu serviciile tale, de obicei trebuie sa te certi putin, stabilesti toate detaliile in cel mai mic amanunt, le aduci la cunostinta, explici beneficiarului ce responsabilitati are fiecare parte, pentru ce si cum raspunde fiecare; evenimentul e unul reusit dar te chinui si faci eforturi mari ca totul sa iasa bine. La final nu stai nici la suc si nici la discutii. Depinde de capacitatea fiecarui sa-i explice apoi beneficiarului eforturile depuse. b) stabilesti in cel mai mic amanunt toate detaliile (pana si aranjamentul preparatelor in farfurie), ii lasi sa iti organizeze inclusiv serviciile, sectoare, tot. Ii aduci la cunostinta beneficiarului ca tu nu ai nici o responsabilitate in afara de calitatea preparatelor. Beneficiarul e de obicei putin uimit dar la insistentele agentiei care isi asuma de nu se poate e de acord. Acum e cel mai greu. Tu stii absolut tot ce nu e in regula, detalii etc. Pana la un moment e un fiasco. Agentia se agita, isi da seama ca a gresit, cauta tot felul de solutii si la un moment dat cedeaza si iti da mana libera. Avand in vedere ca stiai ce si cum esti pregatit. Si totul intra in normal. La finalul evenimentului, incearca sa arunce vina pe tine pentru aspectele negative — prea tarziu; isi asumase totul in fata beneficiarului si deja beneficiarul stie momentul cand tu ai intervenit in organizare. Beneficiarul iti multumeste, agentia te injura. Sunt cei mai nasoi. Piata a inceput oricum sa-i elimine dar tot mai sunt.

Personal consider ca orice eveniment organizat ca la carte aduce in viitor cel putin alte 4 evenimente. Nu de mult am avut parte de un telefon si o discutie care m-a facut sa imi dau seama si mai bine de importanta unui eveniment bine organizat. M-am bucurat foarte tare atat eu cat si intreg personalul si a fost de 10 ori mai mult decat un multumesc…
“Dle Predescu…X la telefon….” “?!” “Mai tineri minte discutia de a doua zi dupa nunta organizata la Athos, dimineata la micul dejun cu mine si sotia?!” “Da. Sper sa ne vedem si la botez si sa avem onoarea de a organiza si acel eveniment pentru dumneavoastra!” “Pai…de asta v-am sunat! Cand ne putem intalni pentru stabilirea detaliilor. Vrem sa organizam tot acolo botezul”. A fost un super multumesc.