Imi ofer serviciile – osparat, sef sala, manager restaurant (temporar)

Primesc azi pe mail ceva de genul : ospatar cu experienta, prezentabil, si imi ofer serviciile atat pentru noaptea de Revelion 2009-2010, cat si pentru mese organizate.

Pun mana pe telefon sa vad care e treaba…numele nu imi spune nimic, nu il cunosc. O sa redau dialogul, nu chiar 100% dar 90% (atat am tinut minte exact)

— Buna ziua! Gabriel Predescu bla bla bla….pentru ce tarif va oferiti serviciile in seara de Revelion?!

— Pai mi s-a oferit 400 lei de la un loc unde am mai fost! (putin dezamagit in glas)

–?! ?! Bun. Dar in mod normal pentru o masa organizata pentru ce tarif va oferiti serviciile??Noi chiar avem o masa de curand si chiar m-ar interesa. Aici ma asteptam fie sa imi dea ceva de genul „pai intre x si y depinde de eveniment” fie sa ma intrebe lucruri de genul „Cate persoane? Cati ospatari la masa? De la ce ora la ce ora..”…dar el sec:

— Cat oferiti?!

— In cazul asta lasati ca va contactam noi daca acum nu stiti si trebuie sa negociez un astfel de serviciu….ma enervasem deja

Am stat si m-am gandit si declar: Eu, Gabriel Predescu, director Hotel Athos****, vicepresedinte AHC, profesor in cadrul CTT si ceva cu Buscat, imi ofer serviciile de OSPATAR in noaptea de Revelion pentru 400 lei!

Mi se pare extraordinar! Serios.

Anul acesta am avut placerea sa „conduc” evenimentul(nunta) unui prieten al unui prieten care si-a dorit sa fiu la supraveghere, organizare ospatari – un fel de sef sala. Am si servit dar putin. Am fost renumerat la final corespunzator si recunosc ca as face lucrul asta la tarifele care se practica in fiecare vineri, sambata, duminica! Cel mai mult mi-a crescut inima cand la vreo 2 saptamani m-am intalnit cu persoana respectiva la cafea si mi-a spus „la rece” ca servirea, orele absolut totul a fost perfect si alte cateva detalii care m-au facut sa zambesc.

Ideea: lucrul extra la ospatari e supraevaluat si li se ofera exagerat de mult! Unii au ajuns sa ceara pentru eveniment sume exorbitante stiind ca probabil le obtin. Le obtin ca nu stim (unii din noi care le dam) unde sa cautam! Sunati-ma pe mine! Va dau eu.

Nu vreau sa-i supar pe „baietii mei” de care sunt foarte mandru si am mai scris aici de maestrul Eugen si doctorul Sami. Ei nu intra in categoria asta pentru ca am discutat de 100 de ori si pana la urma mereu am ajuns la rezultate pozitive atat pentru ei cat si pentru unitate. Si ei chiar nu sunt mercenari! Sunati-ma pe mine! Vin eu cu baietii mei si la alte tarife decat 400 lei/seara de revelion si 200-250 pe eveniment simplu! Serios.

Dar daca cineva are nevoie, anul asta de revelion, tariful meu de ospatar e de 400 lei! Daca vreti supraveghere si conducere tariful creste foarte foarte mult!

Cine ofera pe timpurile astea 400 lei/seara revelion la ospatar?! Cine ofera 200-250/eveniment simplu la ospatar?! Stiu cativa si ma intreb cum!!!

Umiliti-ma! Vreau sa lucrez in seara de revelion ca ospatar pe 400 lei! Si nu numai….

Merita. Chiar merita!

Am mai scris aici si aici (pe blogul de refulare) de STAND UP COMEDY. Va spun ca show-urile sunt superbe si merita atat timpul cat si banii.
Dupa o pauza de ceva timp Nicu Bendea reia spectacolele din fostul Chiron, actualul CAMPUS PUB. Vorbaria multa sarcaia omului. Pentru cei care sunteti din Cluj din inima va spun ca sper sa ne vedem acolo.
Eu sigur voi fi acolo. Rezervarile sunt imperative intrucat clubul se umple foarte repede la Nicu si show-urile lui…

De sarbatori–de la un cititor

Articolul de mai jos l-am primit de la un cititor al acestui blog. Pe langa frumoasa ironie, din punctul meu de vedere, articolul este 100% adevarat–de la starea turismului de sarbatori pana la starile pe care le da si costurile acestuia! Am ras si m-a pus pe ganduri in acelasi timp…lectura placuta.

Ramanem de sarbatori.

Vine iarna. Se aproprie perioada sarbatorilor. Sunt intrigat, curios si voios. Nerabdator.

E prima oara cand romanii se pregatesc de sarbatorile de criza constienti de acest lucru. Criza a fost si este in Romania dinainte sa ne faca politia buletin… numai ca acum suntem mai constienti de asta decat inainte. Acum stim. De vina nu mai e prostia, fudulia si incompetenta. Acum de vina e Vestul. De acolo a venit criza. Ce sa zic ? De parca nu tot porcul din fundul cotetului hranit cu resturile de la masa si buruieni din sant va fi cel ce ne va indestula cu colestetol… de parca nu tot portbagajele de dacii vor transporta precum convoaiele hrana de la tara, de prin toate cotloanele rurale ale judetelor… de parca nu tot mosul ala plin de scame va intra prin gradinite cu cosul incarcat de „cadouri” de la 38…

Ma tot pregatesc de ceva protocoale. Stiu foarte bine ca nu voi primi nici un feed-back si ca e o cheltuiala inutila, dar asa m-am obisnuit. Sunt in discutii cu furnizori de felicitari si calendare. Mai dificil e cu cateringul. Nu sunt de acord cu suply-ul de eugenii si ceai. Vreau sa organizez un protocol de criza, cu cafea moka ( nechezol ), ceai d-ala din plante si eugenii. In loc de coctail am sa servesc invitatii cu vin producator la pet, adus de la tara – eventual fiert la microunde. Ma gandesc serios la asta. Clar ceva unic .Sunt convins ca invitatii nu vor uita protocolul.

In acelasi timp, „organizatorii” asa cum imi place mie sa-i numesc pe aceia din anturajul meu care se ocupa de organizare si care intotdeauna primesc toate injuraturile, vin cu tot felul de idei pentru concediul de sarbatori. Redau cateva :
in Austria pe partie, eventual Viena de Craciun. Austriecii sunt cei mai tari iarna. Sunt convins ca va iesi spectacol. Once in a life time. Buget estimativ 1000 benjamini europeni / familie.
In Maramures la pensiuni. Unii din ei au mai fost. Plictisitor si trist. Pe langa mancare buna – idealul sarbatorilor pentru romani… si bautura…desi atat eu cat si majoritatea prietenilor mei ne putem imbata oriunde pe glob…. Nu e nimic de facut. Si mai e si frig. Acolo e frig rau. Te pitesti cu soba in brate si povestesti cu prietenii. Asta poti sa faci oriunde fara sa strabati 600km in conditii de iarna pe drumuri de Romania si fara sa platesti cat nu face. Buget estimativ 1500 benjamini europeni / familie.
Pe la restaurantele din oras. P-astea le cunosc. E ca acasa, numai ca e mai mult spatiu si ca daca ai noroc dai si peste ceva necunoscute care sa te tina in erectie toata noaptea dintre ani, ceea ce mi se pare foarte atragator.
In acelasi timp dai peste necunoscuti care sa-ti dezbrace din priviri insotitoarea, ceea ce e si mai palpitant. Desi vizibil dezvolti o atitudine de deranjat, in sufletul tau tropai de fericire. Gandesti : „ Ba ! Uite, ma ca e buna si asta a mea. Se uita aia la ea. Ce bine ! Credeam ca s-a defectat…uite ce face rutina din om…mie mi se parea cam stearsa…”
Restaurantele din oras fac parte din viata mea – de la nunta, la botez, la parastas si la aniversari. Buget estimativ 500 benjamini europeni / familie

Experiente — funny

Azi e o zi foarte grea…in primul rand ca e luni. In al doilea, am lipsit de joi. In al treilea…si tot asa.
Acum, in timp ce mancam (in birou, ceva nu stiu ce e exact) mi-am readus aminte de prima mea pot zice experienta intr-un restaurant. Si am ras. Si m-am destins. Lucru foarte necesar azi, acum.
Prima mea experienta intr-un restaurant pot zice…nu eram cu parintii si alte d’alea…alea nu mi le aduc aminte. Dar
Eram undeva intre clasele a X si XII-a. Nu cred totusi XII ca atunci eram deja umblat. E drept nu prin restaurante de lux dar faceam fata. Deci undeva pe acolo. Fiind in Bucuresti — eu taran de provincie– ma invita o verisoara — fitzoasa de pe atunci si bla bla, desi e diferenta de luni ca si varsta, la un restaurant “mai de lux vere”. Stiind ca imi place la nebunie carnea de miel, specialitati d’astea, ma duce in ceva restaurant turcesc, musulman…nu mai stiu. Lux vere! Covor de imi aduc aminte si acum cum ma afundam in el. Mese cu fete de masa lungi cu voaluri etc. Ospatari toti la 180cm. Superb. Lux. Tin minte ca ma pierdusem cand ne-a invitat unul sa luam loc. Pe ea o cunosteau parca. In mintea mea de provincial “de unde te stiu astia?! cu ce turc umblii tu?” si altele care nu pot sa le reproduc aici.
Ne aduce meniurile, fara sa se uite in ele verisoara comanda stie ea ce, vin si tot ce trebuie la o masa. Eram foarte stingherit de tot ce ma inconjura. Fumam incet incercand sa nu ma uit la alte mese. Imi era foame de picam pe jos. Vorbeam cu verisoara. Mirosea a ceva extraordinar de bun. Imi ploua in gura. Vine ospatarul cu un cos cu paine araba. Calda scotea aburi. Mirosea atat de bine. Un alt ospatar in spatele lui cu un vas cu ceva lichid in el, cu frunze pe deasupra si lamai in el.
Provincialul si needucatul din mine: cum a lasat ospatarul vasul pe masa, chiar langa paine, am rupt din paine si am inmuiat acolo in vasul ala (credeam ca e ceva sos). Repede.Deja mancam bucata de paine cu “sos” cand verisoara foarte stingherita si dezicandu-se de tot abia mai are putere sa imi spuna “ala e sa te speli pe maini dupa ce terminam de mancat” — am crezut ca lesin. Ospatarul se uita la verisoara mea care era pe sub masa.
Am terminat de mancat ce ne-a adus in cea mai mare liniste. Mie nu mi-a fost rusine si nici nu imi este. Am baut singur toata sticla de vin. Am plecat amandoi eu facand glume…nu le-a gustat. Vreo 2 ani dupa aia i-a fost rusine sa ma mai scoata undeva cand mergeam in Bucuresti.
Acum 2 ani parca sau 3 mancam amandoi ceva foarte foarte complicat…admira maiestria mea.Am ras amandoi cand ne-am adus aminte.
Acum cand mi-am adus iar aminte am ras de m-am spart de faza de mai sus si am zis ca trebuie impartasita!