Nota! Va rog! — sa radem

Un domn cu o doamna, intra intr-un restaurant mai de fite sa zicem…e destul de scump pentru zona, locatie etc, dar e dragut amenajat. Masa, miece-en-place-ul, sunt frumoase. Domnul este imbracat la sacou, pantaloni si camasa doamna tot semi bussines. Sunt condusi la masa de ospatar, domnul ii ofera scaunul doamnei, o ajuta. Ospatarul priveste frumos si normal asteptand el oferind scaunul domnului.
Comanda dansilor este simpla, data corect de catre domn dupa consultarea cu doamna :”doua cafele lungi cu lapte si o apa plata”. S-au uitat prin meniu dar nu doreau sa manance.
In timpul discutiilor ospatarul schimba scrumiera la fiecare tigara fiind recompensat cu “va multumesc frumos” el nu prea raspunde.
Se termina discutia celor doi iar domnul, patrand o oarecare discretie il cheama pe ospatar si “Va multumim pentru servicii, va rog frumos nota-cash” la care ospatarul se uita pe masa inca 1 data si direct acolo, cu voce tare, fara nici o jena “aaa…aaa….22 lei”. Nu bon fiscal, nu nota de plata, nu discretia fata de o doamna care nu trebuie sa stie cat e nota in cadrul unor intalniri asa cum asistase ospatarul, nu eleganta de mai devreme in toate gesturile lui…nimic..”aaa.aaa…22 lei”.
Chiar cineva de la masa de langa a observat modul lui de a prezenta o nota…

Vorba lui Vlad…”bagh..minte-ma! nu lua cola de la metro cu 1 leu si sa mi-o dai tot in sticla cu 5! ai bunaviunta si minte-ma! pune-o in pahar, pune-i un cub de gheata!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *